Anul semnului de foc al… securistului

1517559_649412471784649_1623172357_nMi-a scos de câteva ori viaţa asta în faţă nişte situaţii la care chiar nu visasem niciodată. Bine, înţeleg că asta se întâmplă tuturor. Totuşi nu toţi mărturisesc faptul că „stupoarea e mama înţelepciunii” vorbă lui Mircea Florian, iar cine o face are o bilă în plus. Vreau încă una, deși mai am.

Aşadar, povestea începe cam aşa, îmi pierd jobul la care trudeam şi rămân superstar în lanul de secară. Mă gândesc, ca orice superstar, că asta nu va ţine mult, că se vor îmbulzi toţi, de la Microsoft la Guvernul României să îmi ceară ajutorul şi experienţă. Şi pentru că zilele trec şi nu se întâmplă nimic, aplic ici colo, de la posturi de vânzător în sex shop, şofer de dubă, şi până la advertiser sau colaborator la reviste de tot felul. Bineînțeles că nu iese nimic şi las destinul să îşi facă de cap.

Mă sună un amic şi îmi zice că o mare companie din România, nu contează numele, are nevoie de un tip care 4 zile să joace, în preajma revelionului, rolul de securist şi secretar de partid, într-un teambuilding ca o psihodramă. Şi plec cu iarna în spate în sălbăticie, şi transformăm cabană în CC, şi vin oamenii la revelion, îşi lăsă hainele şi 4 zile rămân doar în salopete şi echipamente de lucru. Şi iată-mă securist 4 zile. Ţin şedinţe de partid, plenare, Cenaclul Flacara, bag şi scot oameni în partid, ba mai mult, într-o pivniţă interoghez tot felul de directori şi acţionari în timpul liber, deveniţi peste noapte carne macră de tun. Şi răsună corurile de peste tot şi se serveşte mâncarea doar pe bon la cantină, şi uite aşa trece anul…

1609973_856533524359700_6309234030224619761_n

 

Vin spre casă şi mă gândesc că niciodată nu am crezut serios că aş putea să intru în pielea tăbăcită a securistului optzecist. Îmi zic, na, o experienţă… Şi mai stau aşa vreo jumate de an căutând să lucrez peisagist, hostes sau ce dracu o mai fi şi sună iar telefonul. O voce blondă îmi propune să dau urgent o probă pentru un film despre casetele video din anii ’80. Ok zic, şi eu ce ar trebui să fiu? Păi, ofiţer de securitate… Îmi vine să râd şi fug la baie. Mă uit în oglindă şi încerc să mă speriu de mine. Mă simt ca ăia care de Crăciun dacă au barbă, prind toți Moș Crăciunii din comună.

Joc în „Chuck Norris vs. Communism” al Ilincăi Călugăreanu, e o experienţă senzaţională. Încerc să fiu un dur pe cât se poate, încerc să fiu şi corupt şi uman în acelaşi timp. Nu e rolul vieţii dar e super tare. Săptămâna trecută am fost la cinematograf să văd filmul. Mi-am dat seama că, profesional în 2014 am fost în primul rând ofiţer de securitate. Aş vrea să îmi fac o carte de vizită cu chestia asta. Să scrie pe ea, Tudor Runcanu, oricând disponibil pentru roluri de comunist, securist, pentru petreceri, aniversări, paranghelii şi tot ce o mai fi. Și aștept și provincia, acum ce să mai fac?

 

Click și Ciulește!

Tudor Runcanu

Tudor

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *