Cea mai tare freză din microbuzul de Satu-Mare

Premiera a fost că am mers să mă tund nu la frizerie, cum fac de obicei când decid să îmi cizelez podoaba capilară, ci la un salon. Eram eu și vreo 10 doamne și domnișoare. Singurii băieți, bărbați, erau hair-stylist-ii de la coafor, toți cu frizuri sculptate atent, fără nici un floc lăsat la voia întâmplării. Eu eram, în comparație, omul pădurii. Dar mergeam la o nuntă la un prieten și trebuia să mă aranjez puțin. Cel puțin așa îmi spunea cea care peste un an și ceva urma să îmi devină soție pentru eternitate.

Haircut Pe scaunul de coafor pot să și adorm dacă nu sunt atent. O muzică chill, minimal drum’n’bass susură din difuzoarele de calitate. Un hair-stylist tînăr, semi-lumbersexual, pedant îmi umblă în cap atent la fiecare șuviță, chiar și la șuvițele care până atunci nu știam că există.

Cam o oră a durat procedura de coafare. Tâmple, ceafă, creștet și frunte, nici o regiune a scalpului nu a rămas neinspectată și neregularizată. La final, a venit un pic de fixativ „șmecher”, o boare de uscător și o perie rotundă care are darul se a-mi transforma bretonul într-un adevărată declarație de identitate. Nu am avut niciodată așa o frizură aranjată, atât de fără cusur, încât să nu mă mai recunosc în vitrinele magazinelor de la șosea.

Mergem acasă să ne luăm bagajele și apoi ne înderptăm spre autogara Fanny să luăm microbuzul de Satu-Mare. Îmbarcarea se produce fără incidente, nu cum s-a întâmplat cu altă ocazie când am pierdut locul în autobuz pe motiv că nu am fost cu 15 minute înainte de îmbarcare. Nu, de data asta avem locuri pe care le ocupăm liniștiți – eu un pic preocupat de frizura mea perfectă care se comporta aproape ca un corp străin, cu proprie inerție și mișcări.

Sunt bărbatul cu cea mai chic și mai elaborată frizură din microbuzul copt și transpirat, de Satu-Mare. Oameni fără pretenții de coafor stau liniștiți, savurând muzica populară difuzată în exces de șoferul, pare-se, mare fan Radio Someș. Gândindu-mă la frizura mea, mă încearcă un sentiment amestecat de ridicol – eram totuși într-un microbuz de Satu-Mare, cu oameni îmbrăcați ca de drum prin caniculă, și de narcisism infantil – aveam o freză ca niciodată. Nici clima din tavan nu o dau prea tare, să nu îmi distrug mica declarație de eleganță pe care o purtam pe scalp.

La Satu-Mare ajungem cu câteva ore înainte de începerea festivităților matrimoniale. Ne ducem la cameră sa ne freșălim. Căldura, muzica din microbuz, drumul au darul să îmi inducă o somnolență cum numai în serile de vară prinzi. Tentația lui dolce far niente, de a sta lățit pe cearșafurile curate și albe dintr-o cameră cu ferestre largi prin care alunecă ca un mănunchi de arcușuri razele leneșe ale soarelui, mă dezarmează, îmi adoarme vigilența, mă doboară. Ațipesc.

Mă trezesc după nu mai mult de un sfert de oră, cu o bucurie nouă. Urmează petrecere, prieteni, dans, socializare. Un singur lucru nu mai e totuși ca înainte de puiul de somn: frizura. Oglinda dezvăluie ravagiile siestei: părul este răvășit, stă mai mult pe dreapta decât pe stânga, niște șuvițe ies din rând, dezordonate și inegale, ca să marcheze parcă finalul orelor de glorie a frezei, din microbuzul din Satu-Mare. Nu o mai pot reface, oricât de grijuliu aș încerca să o reconstitui, după imaginea din vitrine.

Dau cu apă, nu se așează. Dau cu peria de păr, mai rău fac. Fixativul nu lasă loc de reparații. Odată răvășit, părul coafat nu se mai repară fetelor!

Mă duc la baie, mă bag sub duș, dau cu șampon, apoi mă usuc. Peste jumătate de ora am doar părul un pic mai tuns față de cum îl aveam înainte de a merge la salon.

Click și Ciulește!

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>