Cu ce am rămas de la Ramazzotti

Eros Ramazzoti la Cluj

Eros Ramazzoti la Cluj

Invitația la eveniment

Întâmplarea a făcut să intru în posesia unei invitații gratuite la concertul lui Eros Ramazzotti de la Cluj. Așa cum se întâmplă înaintea oricărui concert din capitala Transilvaniei căruia i se face un pic de tam-tam, organizatorii au grijă să împartă reprezentanților mediei locală și prietenilor, invitații la eveniment. Breasla jurnalistilor clujeni are această mare bucurie, din când în când, pe lângă marile supărări, de a mai primi câte o pleașcă și de a merge gratuit la câte un eveniment cultural-sportiv mai important. Mă rog, în subtext se încearcă, mă gândesc, “îmblânzirea”  percepției jurnalistice și reflectarea evenimentului într-o cheie cât mai pozitiva.  Sau poate e vorba doar de cumetrii vechi.

Nu de puține ori merg oameni care nu scriu, nu fotografiază, nu filmează, ci doar pentru că au o invitație gratuită, primită în calitate de ceva prieten sau partener cu organizatorii.  O mică piață a invitațiilor, și a favorurilor, se iscă la fiecare eveniment de felul ăsta, la Cluj.  Se practică peste tot, se practică și aici. Așa am ajuns și eu la concertul lui Ramazzotti.

– Nu vrei o invitație la Ramazzoti? Am primit dar nu vreau să mă duc, zice amicul meu.

–Ba da, vreau. Cum să nu vreau? Zic.

Civilisation

Pe vremuri, în adolescența târzie îmi plăcea Ramazzotti, așa,  de muzica romantică pe fundal.  Am dezvoltat și o madlenă cu Eros. Descoperisem în acea perioadă un joc de strategie foarte fain, Civilization, al lui Sid Meier. Îți faci o civilizație, ai coloniști, dezvolți orașe, faci descoperiri tehnice și de cunoaștere, avansezi. Intri în contact cu alte civilizații, cooperezi cu ele, te bați cu ele, le cucerești, te cuceresc ele pe tine. Ce mai tura-vura, îmi plăcea. Și azi cred că e unul dintre cele mai remarcabile jocuri de strategie făcute vreodată.  În timp ce jucam jocul ăla, ascultam, dar nu mai știu de pe ce aparat, casetofon sau calculator, Eros Ramazzoti.

Civilisation 2

Civilisation 2

Un “Altra Te”, „Piu Bella Cosa”, cântece de factura asta îmi intrau pe urechi în timp ce eu descopeream prelucrarea în bronz care îi permitea civilizației mele să facă arme mai puternice, să construiesc barăci și să pregătesc sulițași. Asocierea asta, jucat Civilisation – ascultat Ramazzotti, era atât de deasă încât atunci când mă puneam să mă mai joc puțin, îmi aduceam aminte de piesele lui, fără să le ascult.

În timp ce mergeam joi spre concertul lui Eros Ramazzotti, prin ploaia enervantă, rară și de toamnă, m-am gândit la ce multă vreme a trecut de când nu am mai jucat Civilisation.

Accesul

Intrarea la Polivalentă îmi atrăge atenția printr-o coadă lungă, lungă, care face curba pe trotuar de pe Splaiul Independenței până, hăt, pe Strada Uzinei Electrice. Ciudățenia era că organizatorii pregătisera mai multe căi de intrare în Polivalentă dar această coadă imensă era doar la una dintre ele. Era și la celelalte lume, dar nu așa multă. Mă duc să întreb, de ce stă lumea numai la calea asta. O  fi vreo explicație logică. Întreb oamenii în tricouri galbene, ai organizatorilor, de ce se intră pe acolo, pe celelalte căi nu se poate? Nu îmi dă nimeni o explicație lămuritoare, nici ei nu par să știe. La coada aia lungă lungă se adăugau în continuu oameni, la celelalte nu. La coada aia lungă le cautau prin geantă, buzunare, nu-i lăsau cu apă, cu mâncare, umbrele. Starea de fapt nu are logică și nu vreau să stau la coada aia interminabilă.

Mă duc frumușel acolo unde nu era coadă mare; numai două-trei persoane înaintea mea. Ajung la control, arăt invitația și intru cu toate că în ghiozdan aveam și umbrelă, și un pet plin de apă plată, brichetă și alte obiecte indezirabile, oprite de cerberii și cerberițele în galben la intrarea cu coadă inteminabilă.

Am simțit imediat satisfacția românului, că am fost mai deștept decât alții. Și că am mers pe intuiție, la risc.

Cântarea

Cu o mică întâtrârziere începe și Eros să cânte de după niște cortine transparente pe care se făceau proiecții video. Un warm-up cu o piesă care putea fi cântată de orice altă trupă. Dar când a intrat macaronarul cu vocea, gata, era el, Eros. E unul dintre cântăreții cel mai ușor de recunoscut după timbru și felul lui de cânta. Îmi place dl Ramazzotti. Chiar dacă aveam să observ că pe la anumite fraze muzicale acute îl mai lăsau un pic corzile vocale, per total a cântat bine.

Când se ridică cortinele, uite-l și pe Eros Ramazzoti în trening și adibași. Niște doamne și domnișoare din apropiere au lansat fin niște remarci din care am dedus că nici lor nu le prea place ținuta de scenă a lui Eros. De altfel, toți membrii trupei erau cu niste tricouri negre și pantaloni negri. Ramazzotti și ceilalți mi s-au părut niste cetățeni ca aceia pe care îi mai vezi în aeroportul internațional că așteaptă cursa Wizzair, Cluj – Ciampini, Roma. Ei pleacă la muncă în trening, cu adidași, cu tricou și, unii, cu un cercel în ureche. Cum e și Eros, doar că el era venit la muncă în România..

Eros Ramazzotti e un showman foarte bun, dacă are chef și după ce se încălzește oleacă. La începutul concertului parcă era în altă parte și publicul a simțit asta. Cânta așa, absent, stingher chiar dacă tot făcea semne oamenilor să aplaude în ritmul muzicii.

Eros Ramazzotti

Eros Ramazzotti

Lucrurile s-au ameliorat cu mici gaguri muzicale și nu numai. Ramazotti s-a jucat cu saxofonistul, și-a împins pianul pe scenă ca să cânte mai în centru, s-a dus la public să dea mâna și să își facă selfie-uri. La un moment dat am văzut că a luat un DSLR de la un spectator și și-a făcut un selfie cu el. Pe urmă se tot uita în mulțime unde e proprietarul să îi dea înapoi aparatul de câteva sute de euro.  Am văzut pe proiecția video live o mână nerăbdătoare printre alte câteva zeci, probabil a proprietarului, care s-a întins și cerea aparatul…Credea oare că o să i-l ia Ramazzotti?

A fost un show reușit, a mon avis. Partea media, proiecții, lumini, scenografie, fu chiar bună. Numai că m-am surprins că mă uit mai mult la proiecția video din spate decât la Eros și trupă, în carne și oase. Sunt sclavul multi-media. Dar nici cu mulți alții, care au văzut parcă tot concertul prin ecranul telefonului mobil, nu mi-a fost rușine.

E o pestă povesta asta cu filmatul concertelor de pe smartphone. Ești mai preocupat de ce o să ai ca amintire după concert, eventual de ce o să postezi pe Facebook, decât de momentul prezent. Nu e o poziționare psihologică, spirituală corectă. Dar cine sunt eu să spun ce e bine și ce e rău?

Nu am stat până la finalul concertului pentru că am avut o invitație din aia Regular, echivalentă celui mai ieftin bilet, în sală, în picioare.  Au început să mă doară picioarele.

Vă spun, nu sunt mega fan Eros Ramazzoti. Îmi place, îl ascultam pe vremuri când jucam Civilisation și nu îmi pare rău că am fost la concert, mai ales că am avut invitație gratis. Mi-a placut.

Click și Ciulește!

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *