Cu coada băgată prin spațiile mici

Sursa: ziardeiasi.ro

Sursa: ziardeiasi.ro

Am înțeles din piesa trupei Taxi (&Friends) că ei toți de acolo cred ce spun și în proiectul (termen folosit de PR-ul trupei) „Despre smerenie” toți au fost sinceri.

Povestea e simplă și în versuri albe. Deci Dan are un vis că s-a terminat Catedrala Mântuirii Neamului. Se duce si el să îl găsească pe Dumnezeu acolo, la Catedrală, de dimineață. Dar, fatalitate, nu-l găsește. Fir-ar! Adaugă în cântec, corect politic, că dom’le, e problema mea, nu zic că nu e acolo Cel de Sus. Dar eu, Dan, nu-l găsesc.

Și o ia Dan al nostru prin centrul vechi, prin hipsterime, să îl caute pe Dumnezeu. Merge așa, pe malul Dâmboviței. Și deodată Îl găsește într-o biserică mică, de lemn, de vreo 100 metri pătrați.

În paranteză fie spus, cântecul abundă în informații tehnice. Aflăm despre hectarele de la catedrală, despre săli polivalente, lifturi. Cred că un arhitect dibace, numai după ce ascultă cu atenție cântecul, ar putea face o machetă după ureche a Catedralei Neamului. În schimb identitatea bisericii asteia mici, de lemn, de pe lângă Dâmbovița rămâne  o necunoscută. Deci nu știm unde a avut Dan revelația. Deocamdată știm doar locația aproximativă și că e mai mică și din lemn. Și pe un deal.

Și ce face omul când are o revelație? Simplu. Trimite prin serviciul de PR al trupei invitații la oameni (unii foarte faini) să vină îi cânte refrenul, la povestea despre cum l-am găsit pe Atotțiitorul în centrul Bucureștiului și nu la Catedrala Neamului. Totul în vis. Și acei oameni vin, și cred ce spun. Așa zic ei, personajul colectiv cum ar veni.

Dar la faza cu descoperitul Dan face o confuzie, dacă mi-e permis. Confunda grav ritul cu Dumnezeu. Ritul e mediul necesar unui om să intre în comuniune cu Dumnezeu. Dumnezeu este Cel ce este. Nu ne mai batem capul că oricum nu înțelegem. Or, Dan zice că dacă prin ritul lui, ansamblul de stimuli senzoriali și simbolici favorabili meditației și rugăciunii, are revelație, înseamnă că ritul lui, incluzând lemnul și spațiile mici, e cel adevărat. Pornind de la acest principiu avem acum mii de denominațiuni și bisericuțe creștine.

Dar apoi face greșeala omenească cea mai mare. Dogmatizează. Dacă mie mi-a ieșit aici, la lemn si spații mici, nu la catedrală, înseamnă că Dumnezeu preferă bisericile mici și de lemn. Gata, fac un cântec. Catedrala sucks, nu e smerită.

Trimite la prieteni invitații să îi cânte refrenul. Și ei vin…Dar nu să se smerească. Ne, ne. Ei se alătură lui Dan ca să ne transmită un mesaj despre ce cred ei că ar trebui să facem noi, ascultătorii, ca să ne smerim.

Ca să nu o mai lungesc.

Mesajul proiectului cântat e că această Catedrală a Mîntuirii neamului e mare, prea mare, monstruoasă poate, si că ar trebui să fim mai smeriți, să mergem prin biserici mici, căci această construcție nu ne asigură legatura cu Divinitatea. Ce e rău în asta?  Nimic. Niciodată zidurile nu au garantat nimic. În general, din mărturiile de specialitate, revelațiile se asociază simbolic cu căderi de ziduri, cu ruperea zăgazurilor, cu expansiune. Mă rog.

Dar,

1. Nu suntem cu toții Dan. Uite, eu de exemplu am fost la o catedrala imensă anglicană, așa ortodox cum sunt eu. Si am avut un sentiment, na! Să mă simt acuma aiurea că nu era din lemn și nu avea spațiile mici? Nu nene, era foooooarte mare si era din piatra.

2. O experiență spirituală, să presupunem că o ai, de obicei e una integratoare. Adică, nu ajungi să excluzi. Dimpotrivă, ajungi să integrezi, să iubești până și monstrul ăla de catedrală. Pentru că ești liber, iubești ca prostul orice, până și ce îți repugnă. De Imitatione Christi, gen.

3. Dacă ai așa o trăire la lemn și spații mici, în nici un caz nu te dai tu de exemplu. Chiar dacă maschezi acest ego cu cuvinte ca „am visat”, „poate e acolo, dar eu nu am găsit”, tu nu îți asumi că deja te autoproclami profet. Bă! Io…fac, dreg, sunt sensibil, trag concluzii și fac un videoclip.

4. Dacă faci un cântec și după aia trebuie să explici ce ai vrut să spui, e, cum se zice la Ciurila, bai.

5. Acest cântec e un manifest politic, în sens larg al cuvântului. E un cântec împotriva Catedralei Neamului. Am înțeles. Hai să n-o mai dăm cotită că atragem atenția împotriva opulenței șamd, că biserica mare nu aduce mântuirea și revelația. Nu domnule, fiți bărbați și recunoașteți că e un mesaj anti Catedrala Mântuirii Neamului. Si gata, nu sunteți singurii, nici măcar nu suntem pe poziții total antagonice, cunoaștem argumentele pro și contra. Hai pa!

Pomul se cunoaște după fructe și proiectul după roade.

Atâta venin ca după cântecelul asta nu am mai văzut demult pe Facebook în postul Paștelui. A, e vina noastră, că nu suntem smeriți.

 

Click și Ciulește!

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *