Despre mere și viermi

Aperitiff #5Înainte de filmele de la TIFF intru în primul val de spectatori. Babă proastă! Vreau să prind locuri bune, să apuc unghiul de privire care să spectacularizeze filmul și reacția personală. Așa se face că aproape înainte de orice proiecție am vreo 15 minute de stat în scaun până încep reclamele alea pe care le-am învățat pe de rost.

Dar înainte de reclame, ce să fac? Citesc numărul curent al AperiTIFF-ului.

Înainte de premiera mondială a Canalului Răzbunării, răsfoiesc publicația. Un fel de editorial aflat la al doilea episod explică de ce sunt necesari criticii: “De ce criticii contează”. În primă instanță, imediat după citirea titlului, îmi amintesc răspunsul dat de Mel Brooks în “Istoria lumii”.

Dar merg mai departe cu textul ca să văd ce are de spus autoarea . Ideea de bază, cu citate comparative, e că bloggerii care scriu despre filme (cei mai mulți) nu știu să exprime ceea ce publicul simte dar nu poate exterioriza. Criticii consacrați știu, zice textul. După exemplele date în articol tind să îi dau dreptate. Textele bloggerilor citați sunt pline de platitudini, clișee și forțări stilistice.

E ca și cum ai compara mere (critici recunoscuți) cu viermi (unii bloggeri) conchide Anca Grădinariu când e vorba de scris despre film.  Autoarea are și un puseu salvator de auto-relativizare („poate sunt eu prea elitistă”) care ne amintește că un articol de autor, de opinie, subiectiv, liber.

Problema cu mesajele date în acel AperiTIFF, cel puțin, se pune așa, după logica antică:

Premisa1: Dacă ai o opinie, crezi în ea.

Premisa2: Dacă crezi în ea, acționezi în consecință.

Concluzie: Dacă ai o opinie, acționezi în consecință

Dăm pagina să citim și despre niște filme descrise de redacția AperiTIFF. Iată două exemple în care silogismul este stropit cu cucută sau una zicem alta facem.

Canalul Răzbunării: “Trei fete pot face destul de mult rău unor masculi, iar activitățile vindicative, cu tot cu spectacularizarea inevitabilă din mediul online, adună zeci de mii de like-uri, share-uri și comentarii elogioase.[…] După cum știm, nimic nu e mai spectaculos decât o răzbunare psihotică scăpată de sub orice control.”

Am înțeles sensul frazelor dar exprimarea sensului e ceea ce face diferența, nu? „Potriveala expresiunii cu intenția” era definiția talentului dată de Caragiale Ion Luca. Dacă ești scriitor despre film nu trebuie să ai talent? Cum rămâne cu merele și viermii?

La sesiunea de întrebări de după filmul la care articolul din Aperitiff făcea referire a fost o întrebare: „why did you choose this genre? “ Întreb și eu: why did you choose this style? Deci trei fete pot face „destul de mult rău”. În film se ajunge la crime și cruzimi cum numai un film japonez din acest genre poate ajunge. “Destul de mult rău” e ca și cum ai zice că atunci când te bagă încătușat la zdup după interogatorii și arest preventiv de 29 de zile e destul de neplăcut.

Expresia “răzbunare psihotică scăpată de sub orice control” mă face să vreau să văd un film cu răzbunare psihotică ținută sub control care, după cum știm, nu există. Sau există?

Camera Interzisă: […genuri, stiluri, întorsături scenaristice, toți tropii narativi...]”toate pastișate printr-o grilă experimentală, o odisee explozivă a istoriei cinematografului returnată în două ore pline de peripeții, în care ochiurile narative cresc unele din și prin altele cu repeziciunea unei diviziuni celulare.”

Fraza asta e fascinantă, chiar dacă aici e reprodusă incomplet. În totalitate are vreo 65 de cuvinte. Absolută e imposibilitatea de a depista un capăt de fir telomeric care să prevestească genetic cât va trăi celula ideatică de la care a evoluat acest text cu atâția tropi stilistici.

Dacă știți ce înseamnă „trop narativ”, aștept, la comentarii, ajutorul dumneavoastră, chiar elitist.

Citește. Ascultă!

Aici e Aperitifful cu pricina.

 

Click și Ciulește!

You may also like...

2 Responses

  1. Tibi spune:

    Conform http://tvtropes.org/ : Tropes are devices and conventions that a writer can reasonably rely on as being present in the audience members’ minds and expectations. On the whole, tropes are not clichés.

    Adică ceva de genul „nu neapărat clișeu, dar ceva să înțeleagă toată lumea”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>