Frica voinicească. Florence și Blue October

Încordat peste măsură și, din acest motiv, incapabil să respir, înotam. Pluteam și înaintam. Surprins că nu mă duc la fund, mă bucuram, în pragul sufocării. Lacul Amara din județul Slobozia a fost martorul primilor mei metri de înotat. Am înotat cam cât ține o răsuflare, nu prea departe de mal și retur. Pe mal nu mai puteam sta. Nisipul nu mă mai împlinea.subacvatic
Ca orice lucru pe care îl începi prea târziu, înotatul meu, în clasa a 7-a, era problematic. Era ceva intelectualizat, ceva imaginat anterior, nu era instinct. Instinctual aș fi înotat, cred, dacă cineva m-ar fi aruncat pe la etatea de 3-4 ani în apă, înainte să știu ce e aceea frică. Acum știam deja ce înseamnă să te temi.
Până la aventura de la Amara, doar visasem că înot. În somn înotam deja de luni bune, creierul meu știa deja stiluri care nu există. De asemenea, în stare de trezie practicasem intensiv voiniceasca [crawl] doar întins pe patul din dormitor. La Amara mi-am învins frica și am plutit. Nu era chiar ca în pat, mâinile treceau acum prin saltea, dacă nu dădeam din ele apa îmi ajungea la ochi. Dar nu m-am dus la fund cale de vreo 5 metri.
În timp am reușit să învăț cum se respiră, cum să faci efort minim necesar ca să poți ajunge pe celălalt mal, cum să plutești, fie ca dai, fie că nu din mâini sau picioare, astfel încât să nu intri în panică atunci când treci de PNR [point of no return].

Înotul este despre how to let go.  Despre cum să plutești.

Claire Weekes

Claire Weekes

Claire Weekes e o tipă fantastică, din Australia. Mă rog, a murit între timp, dar a fost, să îi spunem, unul din marii psihiatri care s-a ocupat de ne-nebuni: adică de nevrotici, ăia cu anxietăți, cu agora-claustro-diverse-fobii, cu obsesii, atacuri de panică, oameni împrăștiați de frică, dar cu discernământ. S-a ocupat, ca orice psiholog si psihiatru, de una din emoțiile de bază, FRICA, ea însăși fiind victimă a atacurilor de panică.

Claire e unul dintre acele spirite pe care ajungi să le iubești, pentru că ce îți spune ea, prin cărți (și înregistrări audio ascultate post-mortem), nepretențios, fără abisalități și subconștiențe, e o poveste despre natura umană, despre natura ta.

1. Înfruntă; 2. Acceptă; 3. Plutește; 4. Lasă timpul să curgă, zice Claire când vorbește despre cum să lucrezi cu propriile frici. Dar si cu propriile bucurii, aș îndrăzni.

La mulți ani de la Amara, doar Claire mi-a lămurit care-i șpilul: plutește, fie că e apă cristalină, fie că e hazna. Lasă timpul să curgă și muzica să cânte.

 

P.S. Florence And The Machine, și la CIURILA.RO #Radio, sună bine și sub apă. Testat:)

 

Click și Ciulește!

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *