Să o lămurim cu vinilurile!

wallpaper-749542

 

M-a sunat cineva zilele trecute şi m-a rugat să scriu ceva despre muzică evident, mai precis să scriu despre noile gadgeturi pe care le folosesc tinerii azi. Ca să traduc, să vorbesc despre porcăriile pe care şi le bagă ăştia micii în urechi şi pe care le prind la brăcinari sau de baguri. Sunt ultimul pe care trebuia cineva să-l întrebe aşa ceva. Au trecut anii peste mine şi nu am simţit nevoia să explorez defileul ăsta. Adică na, nu zic că nu ţin la calitatea sunetului, dar prefer o boxă cinstită unui IPad cu tot felul de extensii şi aplicații. Şi în plus sunt printre cei care au afirmat de la bun început că un mp3 e o batjocură faţă de muzică, că e un trailer, o prescurtare a poveştii pe care o scapă de toată poezia şi parfumul.

 

Şi au trecut ceva ani şi specialiştii au cercetat, calculat, măsurat, şi au ajuns la ceea ce bănuiam şi eu. Comprimată o melodie mai are doar 30% din valoarea sa nutritivă iniţială. Adică e ca o gagică fără jumătate din oase şi fără jumătate din păr de care ar trebui să ne placă. Şi atunci s-a născut un curent alternativ format din băieţii ăia care şterg acum praful de pe discurile de vinil.

 

În ultimii 20 de ani sute de tone de viniluri de toate culorile au stat care pe unde a apucat. Pe dulapuri, sub borcanul cu castraveţi muraţi, în podurile sau uscatoriiile caselor… Chiar şi eu mi-am ţinut colecţia într-un garaj unde, şoarecii se înfruptau indiferent de anotimp din vinilurile cu Hrusca sau Mirabela. Băi ce gust şi ce gusturi pe şoarecii aia. Acum scoatem mizeriile din văgăuni şi ne uităm la ele ca la bijuteriile lui Tutankamon. „Băi cum sună ăsta cu Şeicaru”, zice nea Vasile care se şi repede pe net să pornească o licitaţie pentru buda aia de disc începând de la 40 de lei. Ipocriţi băşinoşi, acum 2-3 ani aţi fi plătit voi ţiganii să vi le ducă la gunoi şi acum brusc avem echipa, avem valoare.

 

Nu zică aici că ascultând un vinil de calitate nu auzi de fapt exact ceea ce ar trebui să auzi, zic doar că în România comunistă băieţii de la presă şi aia de amestecau maglavaisul şi-au bătut jos atât de tare de ideea de vinil încât ele ieşeau din fabrica direct cu defecţiuni, zgârieturi şi vălurite. Erau nişte mizerii de la bun început. Şi acum vine nea  Vasile şi le scoate la preţuri de preţuri pe facebook… Adică băi domnule, vrei Romica Puceanu ca pe vremuri cu pastramă şi cu toată daravela?, marcă banul! Şi ca să demolez toate miturile acum zic aşa, cam jumătate și din cele vechi tipărite în Occident sunt şi ele praf, aşa că toată nebunia asta e o ţăcăneala românească. Să vedeţi când vor reveni la modă peştii de sticlă ce o să fie!

 

Ultimele studii medicale au arătat clar că generaţiile tinere suferă de atacul atâtor alergeni. Ăştia mici strănuta, se mucăie când e praf în casă, când aduce vecina o floare, aşa că e imposibil să le recomand să pună urechea pe viniluri. E o muzică cu tone de praf şi poate pentru ei varianta IPad rămâne cea mai safe. Şi ca să rămân în picioare cu barda în mână, până la final, dau totuşi o soluţie. Muzica live, trăită şi împărtăşită face-to-face rămâne, dincolo de orice vamă (vorbă lui Dinu), singura peste care nu se va aşterne niciodată nici praful, nici ceara din urechi.

 

Click și Ciulește!

Tudor Runcanu

Tudor

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *