Vreau muzică faină! Nu vreau să îmi mint nevasta!

Nat Osborn BandMă grăbesc, iau taxiul chiar, să ajung la Atelier Cafe în Cluj. În seara asta cântă o trupă care se cheamă Nat Osborn Band. Pe FB sunt peste 300 de persoane care au declarat că vin. Am ascultat o piesă de-a lor, de preview. Mi s-a părut că au un groove special. Chiar și pe afișul evenimentului scria jazz, funk, soul, rock. Exact stilurile muzicale pe care le consum.

Deci mă grăbesc să ajung, că deja sunt în întârziere, e 21:15. Dau 10 RON pe taxi, că vreau să prind cântarea de la început. Ajung. Oameni puhoi. E vreo 21:30. O văd pe Iulia. Nu se aude muzică live.

– Unde e cântarea,zic,  speriat că poate deja am pierdut-o, deși ar fi fost ciudat. Totuși, de ce nu se cântă ?

– Eeee! Nu a început încă. Uite-i pe muzicieni acolo!

Truparii Nat Osborn Band socializează și consumă. Stau cu niște fete frumoase și vorbărețe pe terasă.

A! bun, înseamnă că am ajuns la fix. Numai bine cât să îmi iau o bere și să mă duc în fața scenei. La o masă văd niște prieteni cu care zăbovesc o vreme la taclale.

În Atelier se consumă beri, cocktailuri, povești. Se fumează țigări. Cântarea nu dă semne să înceapă… Recunosc că pe la ora 22 încep să devin un pic iritat: bine bă, am înțeles că nu începe chiar la ora programată, dar chiar o oră de întârziere e cam mult.

O domnișoară din anturajul ad-hoc al muzicienilor îmi zice că și ei au întrebat de ce nu încep să cânte, conform anunțului de pe Facebook și de pe afiș: ora 21:00. ” Încă nu, încă nu…” Încă nu.

Mai iau o bere. Mă gândesc că i-am spus soției, fără a mi se cere asta, că la maxim ora 24 ajung acasă, pornind de la premisa că evenimentul începe de la ora 21. Bou, bou, bou!

E deja 22 și 20 nu se cântă. Bă, dă-o în plm! Când începe cântarea? Că o să ajung să îmi încalc promisiunile matrimoniale cu genul ăsta de organizare!Membrii trupei sunt și ei un pic nedumeriți. Nu sunt români, așa că se așteaptă ca evenimentul să înceapă cât de cât aproape de ora anunțată…

Într-un sfârșit, pe la 22:30 începe cântarea. Sala plină, mulți spectatori care au platit 15 lei. Multișor pentru Cluj, dar iată, că sunt suficienți care au dat banii ăștia și au primit o ștampilă pe mână. Semn bun, se plătește pentru muzică bine făcută…

Nat începe să cânte. Sunetul e bine reglat, pentru cei care au venit să asculte muzică. Nu e tare de să-ți zdrelească timpanele, cum se mai practică prin puburile clujene. Te-ai putea bucura de muzică la modul rezonabil dacă nu ar fi unii lângă tine care au plătit bilet să intre la cântare dar discută acolo probleme pe care le-ar fi putut discuta și afară, fără să plătească bilet. Nat și trupa cântă bine, sună bine, transmite bine. Unii țugulani din sală continuă să sugă din beri și să discute de-ale lor în timp ce niște muzicieni chiar buni cântă la 5 metri de ei.

Fuck off bitches! După două-trei piese, ies la aer. Public de kkt! Aștia au venit să bea bere și să le cânte niște muzicieni, între timp, sau invers? Nu sunt lămurit. Mă gândesc analitic și critic la aceste chestiuni în timp ce beau o bere mai mult de ciudă decât de sete. Deodată, ies oamenii din sală. Ce mă, gata? Pauză. Cum mă pauză! Nu cântaseră decât vreo 25 de minute.

Era ora 23 aproape. Începusem evenimentul cu o pauză de o ora jumate. Acum, iar pauză, după juma de oră de muzică. Dă-o mă..-n…!

Baieții ăștia americano-polonezi îs foarte tari. Știi de ce? Pentru că nu îi poți încadra. Dacă poți pune o trupă într-o categorie muzicală clară, ceva nu e în regulă. Dacă poți spune că ăsta e așa și pe dincolo, ăla e așa și pe dincolo, nu știu…e băiuț.

Nat și trupa cântă cu ușurință chestii destul de pretențioase. Au un groove fantastic. Nu știu dacă sunt originali, dar sunt autentici. Cântă cu lejeritate așa încât poți liniștit să îi suspectezi de talent peste medie. Mult peste medie.

Solistul e ușor narcisist, așa cum îi stă bine unui frontman. O voce bună, bună, care ridică pe alocuri părul de emoție. Basistul emoțional și atent. Toboșarul fericit și energic în singurătatea lui. [după cântare îi zic: „Man, mă așteptam să fiți un pic mai negri, dacă trupa e din Brooklyn NY” :). El zice, „sunt din Polonia, și saxofonistul, și trompetistul. Upsi,dupsi!] Saxofonistul pare tocilar, dar nu e. Trompetistul, figură de golănaș, cu privirea aia periferică specifică. Poate nu e.

Astea sunt concluziile mele după cântarea de aseară. Ele au venit însă abia după a doua repriză de cântare. De data asta, țugulanii care vorbeau peste muzică în prima repriză ori obosiseră, ori se amețiseră sau pur și simplu au început să asculte muzica. Cert e că sala a fost mobilizată cu ritmurile alea de funk și soul. Bună, bună trupa.

După concert, pe la ora 00:30 stăm la povești cu membrii bandei. Un muzician din Cluj, cu mâna pe o bere deschisă, îi spune basistului american din trupa lui Nat:

-“I like your nose”…

– “You mean my notes [nr.musical]?”

-“ No, no, no, your nose. I am a bass player, too”

-“ Oh, we the bassists, have spectacular noses”

O cântare bună, bună. Sonorizare bună, peste medie.

Dar, acum trebuie să îi explic nevesti-mii de ce concertul a început la 22:30 în loc de 21:00 și în consecință, de ce am ajuns mult mai târziu decât am spus?

Nu că m-ar chestiona ea, dar e o problemă de conștiință: dacă spui că faci un eveniment la o oră anume, fă nene evenimentul la ora pe care o spui.

E o chestiune de respect. Și atât!

Click și Ciulește!

You may also like...

3 Responses

  1. Raluca spune:

    Nu mi s-a parut „multisor” pretul biletului, de 15 lei, avand in vedere calitatea concertului. E si asta o chestiune de respect 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *